Persistența de canal arterial (PCA) - Cardiologie Iasi

Ce este?
Persistența de canal arterial este o malformație la nivelul inimii care survine după naștere, atunci când vasul de sânge care face legătura între aortă și ramura stângă a arterei pulmonare rămâne deschis/permeabil.
Acesta va fi considerat ca fiind persistent dacă nu se va închide singur în trei zile după ce copilul este născut.

 

Poate fi considerată benefică?
În cazul copiilor născuți cu malformații congenitale complexe la nivelul inimii (e.g. transpoziția vaselor mari sanguine), persistenta canalului arterial le facilitează supraviețuirea, prin amestecarea sângelui roșu (oxigenat) cu cel albastru, neoxigenat.

 

Care sunt principalii factori de risc?
– Prezența malformațiilor congenitale la nivelul inimii (e.g. transpoziția vaselor sanguine mari sau tetralogia Fallot) are, de cele mai multe ori, asociată persistența canalului arterial.
– Bebelușii cu Sindrom Down sunt predispuși mult mai des la malformații congenitale cardiace.
– Copiii născuți prematur (între 22-37 de săptămâni complete ale sarcinii) prezintă frecvent sindromul de detresă respiratorie, care se manifestă prin dificultatea respirației și tegumente cu colorație cianotică. Acestă complicație se consideră a fi un factor mare de risc pentru persistența de canal arterial.
– Diabetul zaharat prezent la mamă poate afecta glicemia fătului, efectele fiind foarte dăunătoare în dezvoltarea acestuia.
– Rubeola congenitală este frecvent asociată cu prezența unor malformații congenitale la nivel cardiac. Această boală are o gravitate crescută, deoarece virusul rubeolic poate traversa placenta în primul trimestru de sarcină, când are loc dezvoltarea organelor și a țesuturilor fătului.
– Consumul medicamentelor, a drogurilor, a alcoolului și expunerea la radiații și substanțe chimice pe perioada sarcinii pot afecta, de asemenea, sever dezvoltarea fătului.

 

Ce simptome prezintă?
Simptomele persistenței de canal arterial (PCA) variază în funcție de:
– vârsta gestațională a copilului în momentul nașterii
– gravitatea malformației
– gradul defectului.
Cele mai des întâlnite simptome specifice PCA sunt:
– senzație de lipsă de aer în urma unui efort fizic sau în repaus (dispnee)
– oboseală la efort de intensitate foarte scăzută (fatigabilitate)
– hipertensiune pulmonara (cu risc de apariție a infecțiilor pulmonare)
– insuficiență cardiacă
– risc de infecție la nivelul canalului arterial.
Excepție! Canalul arterial persistent care are dimensiunile mai mici nu va genera nici un fel de simptome, putând rămane nediagnosticat o vreme.

 

Ce simptome poate genera?
Simptomele care pot fi generate de persistența canalului arterial sunt:
– transpirații în exces
– pofta de mâncare scăzută sau chiar inexistentă, fapt care poate conduce la întârzieri de dezvoltare și crestere
– dificultate sau efort mărit în cadrul respirației (dispnee)
– respiratie foarte rapidă (tahipnee)
– creșterea frecvenței cardiace (tahicardie)
– oboseala/slăbiciune accentuată, ceea ce face ca alăptatul să fie extrem de dificil.

 

Ce investigații sunt necesare?
– Examenul obiectiv: poate conduce la: identificarea unui suflu la ascultaţia cardiacă, identificarea semnelor cianozei sau a nici unui element patologic
– Electrocardiograma: poate evidenţia anumite modificări caracteristice care trebuie interpretate în contextul clinic
– Radiografia cardio-pulmonară: poate evidenţia calcificări pe canalul arterial sau consecinţele acestuia asupra cordului
– Ecografia transtoracică: prin interpretarea unor parametri specifici, aceasta permite evaluarea efectelor pe care canalul arterial persistent le poate avea asupra inimii şi a plămânilor
– Cateterismul cardiac şi angiografia: pentru închiderea canalului arterial, acestea sunt obligatorii.

 

Cum se tratează?
– Tratamentul medicamentos
La copiii prematuri, închiderea canalului arterial se poate face cu ajutorul antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS), datorită capacităţii acestora de blocare a substanţelor chimice prezente în organism.

– Tratamentul chirurgical
Procedura chirurgicală de reparare a persistenţei canalului arterial presupune:
– legarea vasului de sânge
– secţionarea canalului arterial.
Acestea pot fi realizate prin intermediul:
– intervenţiei chirurgicale pe cord deschis
– cateterismului.

 

Cum evoluează?
În funcţie de vârstă, evoluţia persistenţei canalului arterial, poate fi:
– la nou – născutul prematur: canalul arterial se închide spontan, în cele mai dese cazuri
– la nou – născutul la termen: se poate închide spontan sau necesită închidere chirurgicală sau farmacologică, pe bază de medicamente
– la copilul mare şi la adult – în majoritatea cazurilor, se impune închiderea canalului arterial.

Contactati-ne        0332 104 350