Infarctul miocardic - O inima sanatoasa cu un cardiolog bun Iasi

Sunteţi spitalizat pentru un accident coronarian acut. Aţi fost anunţat că aţi făcut, sau există riscul să faceţi un infarct miocardic acut. Sau cineva din familia dumneavoastră are un risc crescut de angină ori infarct miocardic acut. Anunţarea acestui diagnostic poate să vă sperie.
Probabil că aveţi de pus multe întrebări referitoare la această boală, la riscurile pe care le implică ea şi la evoluţia ei. Şi, cel mai important, aţi dori să ştiţi cum se poate preveni apariţia unui infarct ori reapariţia durerilor anginoase.

Aici veti găsi elementele esenţiale care vă interesează: cum puteţi preveni apariţia unui infarct miocardic acut
– cum recunoaşteţi simptomele de alarmă ale acestei boli
– ce trebuie să faceţi în primele momente după apariţia unei dureri toracice sugestive pentruun infarct miocardic
–  care sunt etapele de evoluţie şi tratament ale infarctului miocardic acut
–  în ce constă convalescenţa bolii
– în ce condiţii vă puteţi relua activitatea.  Aceste informaţii vă vor permite să participaţi activ la procesele de prevenţie şi la îngrijirea dumneavoastră medicală.

Un infarct miocardic acut poate apărea la persoane susceptibile, în orice moment.
Măsurile de urgenţă întârzie deseori pentru că pacienţii nu recunosc semnele clinice de debut care pot fi tipice sau atipice.
Unii pacienţi nu vor să recunoasă că este vorba despre o boală gravă.
Alţii nu cunosc semnele infarctul de miocard şi ca urmare preferă să aştepte.
Ignorând semnele şi sperând că durerea va dispărea, toate aceste persoane îşi riscă viaţa.
Într-un infarct miocardic acut, fiecare minut este foarte important!

Ce sunt arterele coronare?

Inima funcţionează ca o pompă, fiind formată din patru camere: două atrii şi doi ventriculi, ce primesc sânge oxigenat de la plămâni şi trimit sângele mai departe în întreg organismul.
Principalele artere care vascularizează inima – arterele coronare – sunt prezentate în schemă. Ele pornesc din aortă şi asigură vascularizaţia inimii cu oxigen şi substanţele nutritive necesare.

Sunt două artere coronare majore: dreapta şi stânga, cu multiple ramuri ce hrănesc inima. Veţi auzi
vorbindu-se despre aceste ramuri: artera descendentă anterioară, artera circumflexă, artera coronară
dreaptă, artere diagonale, marginale etc.

Ce înseamnă “cardiopatia ischemică”?

Când una sau mai multe ramuri ale arterelor coronare sunt obstruate din diverse cauze (ex.: placă de aterom, cheag), sângele nu poate ajunge la acea zonă de muşchi cardiac care, astfel, nu va primi oxigenul necesar funcţionării sale. Spunem atunci că muşchiul inimii (miocardul) suferă un proces ischemic.
O ischemie miocardică cu durată limitată se poate manifesta ca angină pectorală.
Însă, după circa 20 de minute de ischemie, celulele musculare încep să moară, producându-se un infarct de miocard. Infarctul de miocard determină pierderea contractilităţii şi funcţiei unei porţiuni din muşchiul inimii.
Cauza reducerii fluxului coronarian este de obicei ateroscleroza – îngroşarea progresivă a peretelui arterelor coronare prin acumularea plăcilor de colesterol. Alteori, ischemia miocardică se datorează creşterii cererii de oxigen la nivel cardiac, de exemplu în cazul efortului fizic.
Evoluţia plăcii de aterom (cu eroziunea stratului endotelial ce o acoperă şi formarea unui cheag la acest nivel) duce la oprirea circulaţiei sângelui la nivelul arterei coronare respective şi instalarea infarctului miocardic acut.

Ateroscleroza

Ateroscleroza coronariană produce în timp angina pectorală şi, mai grav, infarctul de miocard.
Este un proces lent care poate evolua ani de zile fără nici un simptom. În acest timp, la fel ca în cazul depunerilor calcare de pe interiorul unor ţevi de instalaţii, depozite de grăsimi se depun pe pereţii arterelor care hrănesc inima şi le îngustează. Efectul este de reducere a fluxului de sânge către o porţiune din muşchiul inimii.
La acest proces se poate adăuga formarea de cheaguri (trombi) de sânge suprapuse peste plăcile de aterom, proces denumit aterotromboză.
Când are loc oprirea totală a curgerii sângelui către o anumită zonă (de obicei prin formarea unui cheag de sânge) rezultă un infarct de miocard.

Ateroscleroza se poate manifesta în orice teritoriu vascular, producând simptome specifice teritoriului respectiv, de exemplu:
1. artere coronare (inimă): angină pectorală, infarct miocardic
2. artere carotide (care irigă creierul): accident vascular cerebral
3. artere femurale, poplitee etc. (care irigă membrele inferioare): claudicaţie intermitentă (dureri cu caracter de crampă în muşchii membrelor inferioare la mers)

Cine are un risc crescut de infarct miocardic acut?

Oricine îşi poate reduce riscul de infarct miocardic!
Anumiţi factori, numiţi factori de risc coronarieni, cresc riscul de apariţie a aterosclerozei. Procesul de ateroscleroză poate fi încetinit prin reducerea acestor factori de risc, reducând astfel riscul de deces sau de invaliditate prin infarct miocardic.
Deşi nu este totdeauna perfect previzibil, există anumite persoane care au un risc mai mare decât restul populaţiei să facă un infarct miocardic acut sau crize de angină pectorală.
Aceste persoane sunt purtătorii unor factori de risc coronarian cunoscuţi. Factorii de risc se împart în două categorii: nemodificabili (cei asupra cărora nu putem avea nicio influenţă, cum ar fi sexul masculin, vârsta sau moştenirea genetică), şi cei modificabili (mai important de cunoscut deoarece pot fi influenţaţi prin corectarea unor obiceiuri eronate sau prin medicamente).

În anumite familii există o tendinţă mai mare de apariţie a infarctului miocardic acut. Incidenţa acestuia creşte de asemenea cu vârsta, iar barbaţii au risc mai mare decât femeile de a suferi un infarct miocardic la o vârstă mai scăzută.
Aceşti factori de risc – ereditate, vârstă şi sex – nu pot fi modificaţi. Dar dacă vă schimbaţi modul de viaţă şi reduceţi factorii de risc care pot fi controlaţi, vă veţi îmbunătăţi şansele de a trăi o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă.
Prevenirea infarctului miocardic acut este cel mai bun lucru.

Nu este niciodată prea târziu să schimbaţi obiceiurile care pot fi dăunătoare inimii dumneavoastră.
Aceasta însemnă să faceţi controale medicale regulate, şi să reduceţi factorii de risc coronarian.
Uneori este suficientă prezenţa unui singur factor dintre cei enunţaţi pentru a creşte riscul de apariţie a bolii coronariene.
Astfel, din nefericire, vedem din ce în ce mai frecvent pacienţi tineri (între 30-40 de ani) internaţi pentru infarct miocardic acut, la care singurul factor de risc coronarian decelabil este fumatul.
Stresul, boala secolului, care la fel ca şi fumatul este deseori apanajul oamenilor tineri, trebuie şi el ţinut sub control înainte de a produce efecte dăunătoare asupra sănatăţii.
Prin controale regulate ale analizelor de sânge, în special sub supravegherea medicului de familie, este foarte important să vă cunoaşteţi nivelul de lipide sangvine (colesterol şi trigliceride), glicemiei. De asemenea, în orice moment trebuie să cunoaşteţi tratamentul pe care îl urmaţi!
În tabelul alăturat sunt prezentaţi principalii factori de risc cardiovascular asupra cărora puteţi acţiona, şi felul cum puteţi să reduceţi acest risc.

Care sunt semnele infarctului miocardic acut?

Când suferiţi un infarct de miocard fiecare minut contează!.
Nu pierdeţi niciun minut! Cereţi ajutor imediat!
Fiţi sigur că recunoaşteţi semnele clinice, deoarece acest lucru vă va salva viaţa.
Semnele clinice ale infarctului de miocard acut pe care trebuie să le recunoasteţi sunt:
– durere toracică anterioară intensă, cu caracter de presiune, arsură, greutate, strângere sau sfredelire.
– durerea poate iradia către umăr, braţe, gât, abdomen superior
– durata durerii este mai mare de 20 minute (până la câteva ore), nu cedează la tabletele de nitroglicerină sublingual (3 tablete luate la interval de 5 minute)
–  durerea poate fi însoţită de alte semne: ameţeli, stare de leşin, greaţă, vărsături, transpiraţii, senzaţie de sufocare, anxietate, nervozitate, palpitaţii (nu toate aceste semne clinice apar în fiecare infarct acut de miocard!)
Daca aveti unul sau mai multe din aceste semne, nu asteptati! Orice intarziere poate fi fatala! Sunati salvarea si mergeti la spital!

Numarul de telefon unic pentru urgente in Romania este 112!

Există o tendinţă puternică de a nega posibilitatea de a avea un infarct de miocard! Aceasta conduce la întârziere în tratament, care poate fi nefastă. Chiar dacă nu sunteţi sigur că aveţi simptomele unui infarct de miocard, este bine să chemaţi un medic imediat!
Nu toate durerile toracice sunt echivalente cu infarctul miocardic acut, dar cel mai frecvent o durere intensă în piept, de lungă durată, ascunde o boală severă, şi necesită prezentare la medic, consultaţie, efectuarea unei electrocardiograme şi a unor analize suplimentare.
Exista, în circa un sfert din cazuri, pacienţi care prezintă infarct miocardic fără durere toracică. În aceste cazuri, infarctul se poate manifesta doar prin senzaţie de sufocare sau de leşin, prin neregularităţi ale ritmului cardiac, greaţă sau alte simptome nespecifice. De aceea se întâmplă uneori ca pe baza unor examene suplimentare (electrocardiografie sau ecocardiografie), medicul cardiolog să vă spună că se pare ca aţi avut un infarct miocardic vechi, de care nu aţi ştiut.

Ce este un sindrom coronarian acut?

Uneori veţi auzi termenul de “sindrom coronarian acut” sau “angină instabilă”. Sunt termeni care indică faptul că aţi trecut printr-un episod de ischemie miocardică severă, dar fără să se producă un infarct miocardic acut. Riscul cardiovascular pe termen scurt şi lung este însă crescut şi tratamentul prescris de medicul cardiolog trebuie respectat cu stricteţe.

Ce se întâmplă dacă un pacient cu infarct miocardic acut nu se prezintă la spital?
Riscurile legate de ignorarea simptomelor de alarmă pentru un infarct miocardic acut sunt multiple:
– moartea subită
– aritmii severe
– apariţia de noi dureri anginoase care cresc suplimentar riscul pacientului
– apariţia în timp a insuficienţei cardiace (oboseala, sufocările şi eventual edemele la nivelul membrelor inferioare fiind cele mai frecvente simptome)
În schimb efectuarea unui tratament adecvat şi precoce scade semnificativ riscul oricăreia dintre aceste complicaţii!

Tratamentul de urgenţă al infarctului acut de miocard

Tratamentul infarctului miocardic acut este un tratament de urgenţă, cât mai rapid din momentul debutului, cu scopul reducerii zonei de necroză miocardică şi a prevenirii complicaţiilor. Cantitatea de muşchi care moare din lipsă de sânge poate fi redusă prin dizolvarea cheagurilor din arterele coronare şi restabilirea circulaţiei sângelui.
La debutul durerii, dacă aveţi deja acest medicament în tratamentul dumneavoastră, puneţi o tabletă de NITROGLICERINĂ sub limbă la începerea simptomelor. Dacă durerea nu dispare, mai puteţi lua încă 2 tablete la interval de 5 minute.

Dacă simptomele nu au dispărut după 15 minute, chemaţi imediat salvarea! Atenţie! Nu luaţi Nitroglicerină dacă nu v-a fost prescrisă de medicul dumneavoastră (există boli care pot fi agravate de luarea acestui medicament!).
În ambulanţele moderne echipate cu electrocardiografe există posibilitatea diagnosticului precoce a IMA şi începerea tratamentului analgezic (de diminuare a durerii toracice) şi antianginos (nitroglicerină sublingual, apoi în perfuzie intravenoasă).

La spital, la departamentul de urgenta se precizeaza diagnosticul prin examenul clinic si electrocardiograma, apoi pacientul este transportat in unitatea de supraveghere coronariana unde se incepe monitorizarea si tratamentul specific al infarctului de miocard acut ce consta in:

  • montarea unei linii venoase;
  •  monitorizarea continuă a pacientului; (tensiune arterială, electrocardiogramă, stare generală);
  •  recoltarea analizelor de urgenţă;
  •  oxigenoterapie;
  •  nitroglicerină sublingual şi perfuzie intravenoasă;
  •  analgezice (algocalmin, mialgin);
  • aspirină (şi eventual clopidogrel), heparină;
  •  tratament fibrinolitic (în cazul în care pacientul se prezintă la spital la mai puţin de 12 ore de la debutul infarctului miocardic acut) cu streptokinaza sau alte trombolitice. Aceste medicamente dizolvă cheagurile de sânge şi restabilesc fluxul normal de sânge prin arterele coronare. Mărimea zonei din muşchiul inimii care a suferit infarctul poate fi scăzută dacă fluxul este restabilit foarte devreme. Dar timpul este de o importanţă majoră! Dacă apar întârzieri, beneficiul metodei este scăzut;
  • o altă variantă de tratament pentru redeschiderea arterei coronare implicate în infarctul miocardic acut este angioplastia coronariană a arterei implicate în infarctul de miocard (în centrele în care există laborator de cateterism şi în situaţii selectate);
  •  se continuă tratamentul cu heparină, betablocante (de ex. bisoprolol), aspirină şi eventual clopidogrel, precum şi alte medicamente care îmbunătăţesc funcţia inimii, în funcţie de situaţia pacientului;
  •  tratamentul anxietăţii (frecventă la pacienţii cu infarct miocardic acut în primele 24-48 ore): diazepam, alprazolam, hidroxizin.

Tratamentul medical nu este identic la toţi pacienţii care se prezintă cu infarct de miocard, el este nuanţat în funcţie de starea clinică a pacientului, de localizarea infarctului de miocard, de apariţia sau nu a complicaţiilor.
În mod obişnuit, pacientul rămâne 24-48 ore în unitatea de coronarieni (în cazurile necomplicate) şi ulterior este transferat în eşalonul doi – saloanele de urmărire postinfarct miocardic.

Ce este coronarografia?

Coronarografia este un examen cheie în explorarea bolii coronariene, deoarece este singura explorare pe care o avem la îndemână în România pentru a vizualiza direct arterele coronare, responsabile de angină sau infarct.
Coronarografia este o investigaţie de diagnostic. Ea nu reprezintă un tratament, dar indică medicilor care este tratamentul optim pentru dumneavoastră.
Coronarografia se efectuează prin introducerea la nivel inghinal a unui tub foarte subţire (cateter) într-o arteră, şi înaintarea lui până la arterele inimii; aici se injectează o substanţă de contrast care permite vizualizarea anatomiei arterelor coronare.
Coronarografia se face sub anestezie locală (la picior), pacientul este treaz şi discută cu medicul în cursul procedurii, putând să vadă pe un ecran anumite detalii ale acesteia. Durata unei astfel de proceduri este între 20-40 minute, ea fiind urmată de o perioadă de şedere la pat de 12 ore.
Anunţaţi-vă medicul dacă ştiţi că sunteţi alergic la iod!

Ce este angioplastia coronariană?

Angioplastia coronariană reprezintă procedeul de deschidere a arterei coronare stenozate (îngustate) cu ajutorul unui balon care se umflă la acest nivel. În ceea ce vă priveşte, procedura în sine se aseamănă cu cea efectuată pentru coronarografie.
După deschiderea arterei coronare cu ajutorul balonului, se va monta la acest nivel un stent.
Acesta reprezintă un tub sub formă de reţea metalică cilindrică, având capacitatea de a menţine vasul deschis.
Prezenţa stentului necesită un tratament antiagregant plachetar special la indicaţia medicului cardiolog.

Este esenţial să înţelegeţi că angioplastia şi stentul reprezintă un tratament eficient numai în condiţiile în care vă trataţi în paralel factorii de risc coronarian (prin scădere în greutate, oprirea fumatului, scăderea lipidelor şi glicemiei, controlul tensiunii arteriale).
În caz contrar, există un risc important de restenozare (reîngustare) a arterei dilatate!
Trebuie să efectuaţi controale cardiologice regulate după aceste proceduri!

Vindecarea inimii

Medicii ştiu acum mai multe despre procesul de vindecare a inimii, ca urmare pacienţii primesc o îngrijire precoce mai bună după infarctul de miocard, iar perioada de timp care trebuie petrecută în repaus a fost scurtată.
În cazurile obişnuite, când fluxul de sânge rămas în arterele coronare este bun, procesul de vindecare începe rapid. Porţiunea de muşchi cardiac care a suferit o leziune permanentă va fi înlocuită de o cicatrice.
Infarctul de miocard poate lăsa anumite sechele, care sunt variabile şi depind de:

  • mărimea infarctului;
  • dacă este un prim infarct sau o recidivă;
  •  starea arterelor coronare în totalitate.
    Sechelele pot fi minime în următoarele cazuri: mulţi pacienţi acceptă să renunţe la fumat, să facă exerciţiu fizic, să scadă în greutate, şi după câteva luni de la infarct se refac foarte bine.
    Există şi posibilitatea existenţei unor sechele:
  •  insuficienţă cardiacă care provoacă greutate în respiraţie;
  •  persistenţă unei angine pectorale;
  •  apariţia unor tulburări de ritm cardiac.
    Aceste probleme trebuie depistate cât mai rapid cu putinţă – apariţia lor după un infarct trebuie să vă îndrume către medicul dumneavoastră cardiolog! În funcţie de rezultate, acesta va adapta tratamentul.
    Convalescenţa şi reabilitarea
    Fiecare persoană în convalescenţă după infarct miocardic acut are două scopuri principale:
  •  dezvoltarea unui plan de refacere a capacităţilor sale pentru a trăi o viaţă cât mai apropiată de normal;
  •  controlul factorilor de risc pentru a reduce posibilitatea repetării infarctului.
    În absenţa complicaţiilor, pacienţii nu trebuie să rămână în pat mai mult de 12 ore. Activitatea zilnică trebuie reluată progresiv, în mod individualizat, în funcţie de starea generală, vârstă şi capacitatea fizică a pacientului.

Stadiul 1 (zilele 1-2)
În timpul primei zile pacientul(a) rămâne în pat, putându-se hrăni singur(ă) cu ajutorul unei mesesuport.
Va primi asistenţă completă pentru toaletă. Cu ajutor, va realiza mişcări pasive ale braţelor şi picioarelor.
În cea de-a doua zi, pacientul(a) poate sta pe marginea patului sau pe un fotoliu pentru 1-2 ore pe zi. El (ea) poate să-şi mişte activ mâinile/picioarele timp de 5-10 minute pe zi.

Stadiul 2 (zilele 3-4)
Pacientul(a) îşi poate face toaleta şi se poate îmbrăca, dar păstrând poziţia şezândă. Se poate aşeza pe scaun sau fotoliu oricât de des doreşte, şi se poate plimba prin salon.
În cea de-a patra zi, pacientul(a) poate face un duş în picioare sau aşezat (utilizarea unui scaun reduce anxietatea şi teama de a cădea). Face plimbări de 50-100 m sub supraveghere de câteva ori pe zi.

Stadiul 3 ( zilele 5-7)
Pacientul(a) poate face plimbari de circa 100 m de 3 ori pe zi. Se poate bărbieri sau spăla pe cap (activităţi care presupun ridicarea braţelor deasupra capului). Poate să urce/coboare scări sub supraveghere.
De obicei, cele mai bune rezultate se obţin când în programul de recuperare sunt implicate mai multe persoane. Familia trebuie să fie înţelegătoare şi să participe activ la programul pacientului. Însă, o familie excesiv de protectoare sau care are aşteptări prea mari de la rapiditatea refacerii poate să îi întârzie progresele. Medicul este cel care indică creşterea progresivă a activităţii, exerciţ iile şi tratamentul.

Externarea

Momentul externării variază în funcţie de starea pacientului, de tipurile de tratament efectuate. Înainte de externare, pacienţii primesc recomandări clare legate de tratament, regimul alimentar şi activităţile fizice permise. Unele din activităţile care erau posibile anterior ar putea fi limitate după infarct. Cu toate acestea, pentru majoritatea pacienţilor sunt posibile adaptări, şi astfel vă veţi putea relua viaţa activă în mod satisfăcător, incluzând reluarea serviciului, acolo unde este cazul.
Recomandări la externare
Iniţial, este indicat să evitaţi efortul fizic important, ridicarea de greutăţi, să vă odihniţi de mai multe ori pe zi. Cu trecerea timpului veţi putea face mai multe activităţi, şi în funcţie de modul în care le suportaţi.
Trebuie să evitaţi orice activitate care vă produce dureri toracice anginoase!
Este important să aveţi întotdeauna la îndemână tablete de Nitroglicerină, pe care să le folosiţi în caz de nevoie.
Un plan pe termen lung va include modalităţi de a reduce factorii de risc care ar putea conduce la repetarea infarctului de miocard.
Este esenţială întreruperea definitivă a fumatului! La pacienţii care nu mai fumează, în decursul anilor următori riscul de boală cardiacă scade semnificativ.
Regimul alimentar corect are şi el o importanţă majoră. El include scăderea aportului de grăsimi şi colesterol. În primul rând trebuie redusă ingestia de grăsimi din carne şi lactate. Adăugarea de fructe şi legume proaspete la alimentaţie este benefică. În unele situaţii, scăderea colesterolului din sânge necesită utilizarea unor medicamente. În cazul pacienţilor hipertensivi, trebuie în acelaşi timp redusă utilizarea de sare.
Exerciţiul fizic, şi activitatea fizică în general reprezintă un factor extrem de important pentru refacerea după infarctul miocardic. Este important să vă intrebaţi medicul în legătură cu nivelul de exerciţiu fizic pe care îl puteţi realiza. Veţi fi pus în legătură cu specialişti în cardiologie recuperatorie, care vă vor îndruma în acest sens. Sub supravegherea acestora, în departamentul de reabilitare cardiacă, activitatea dumneavoastră fizică va fi monitorizată şi îndrumată pentru o cât mai bună refacere fizică. Discutaţi fără inhibiţii acest lucru cu medicul dumneavoastră.
Activitatea sexuală poate fi reluată numai după efectuarea unui test de efort la spital. Se consideră că activitatea sexuală poate fi reluată atunci când pacientul poate urca fără probleme două etaje.
Alte măsuri esenţiale care trebuie luate în vederea scăderii riscului cardiovascular pe viitor sunt: controlul hipertensiunii arteriale, a diabetului zaharat şi dislipidemie (dacă sunt prezente), controlul greutăţii şi evitarea stresului. După un infarct miocardic sau în condiţii de angină pectorală, nu este suficient să luaţi medicamente. Acestea pot fi ineficiente dacă nu luptaţi şi împotriva factorilor de risc: obezitate, fumat, diabet zaharat, hipertensiune arterială, dislipidemie, sedentarism!
Tratamentul medicamentos pe care îl veţi primi la externare trebuie urmat pe termen lung. El va conţine câteva clase de medicamente esenţiale, care nu trebuiesc întrerupte fără avizul medicului specialist.
Orice ajustare de doză sau de schemă terapeutică trebuie făcută numai cu avizul medicului !

Reguli pentru medicamente

Antiagregant plachetar

  •  Aspirină (doză mică 75-100 mg)

Clopidogrel (75 mg/zi)
Sunt medicamente esenţiale care împiedică formarea de cheaguri de sânge în arterele coronare. Trebuie luate atât în caz de angină pectorală cât şi după infarct. Menţionaţi-i medicului dacă aţi avut ulcer gastric/duodenal sau dacă sunteţi alergic(ă) la aspirină!
Betablocant (bisoprolol, carvedilol, metoprolol, betaxolol, atenolol, etc.) Cu excepţia contraindicaţiilor, este un medicament esenţial pentru tratamentul din angină şi infarct.
Acest tratament nu trebuie niciodată întrerupt brusc şi fără aviz medical! În cursul tratamentului urmăriţi ca pulsul dumneavoastră să nu scadă sub 50 de bătăi pe minut !

Inhibitor de enzimă de conversie (IEC) (captopril, enalapril, ramipril, perindopril, trandolapril, lisinopril etc.)
Reprezintă atât tratament antihipertensiv, cât şi un tratament important în faza post-infarct sau pe termen lung la pacienţii anginoşi. Sunt foarte importanţi în insuficienţa cardiacă.

Dacă sub acest tratament apare tuse seacă ce nu răspunde la tratament antitusiv după câteva săptămâni, discutaţi cu medicul specialist posibilitatea înlocuirii IEC primit cu un altul din aceeaşi clasă !
Blocant de canale de calciu (amlodipină, felodipină, diltiazem)
Reprezintă un tratament atât pentru hipertensiunea arterială (dacă este prezentă) cât şi pentru insuficienţa coronară sau spasmul coronarian.
Poate fi adăugat în schema de tratament de medicul cardiolog la nevoie.

Nitraţii

  •  Nitroglicerina (tablete sublinguale, spray)
  •  Nitraţii cu acţiune prelungită (tablete, petec dermic)
    Nitroglicerina nu trebuie să lipsească niciodată din buzunarul/geanta dumneavoastră! Se va lua în caz de durere anginoasă, fără a depăşi 3 tablete la interval de 5 minute (apoi anunţaţi salvarea!).
    Nitraţii cu acţiune prelungită se administrează în perioadele (săptă- mâni, luni) în care există dureri anginoase, putându-se întrerupe în perioadele asimptomatice
    Statine (simvastatina, atorvastatina, fluvastatina, rosuvastatina etc)
    Dacă nivelul de colesterol este crescut sau dacă aveţi mai mult de un factor de risc coronarian, medicul dumneavoastră vă va prescrie o statină. Aceasta se administrează o dată pe zi, seara. Acest tratament nu exclude respectarea unui regim alimentar sărac în grăsimi animale!
    Controalele medicale după infarct
    După un infarct miocardic acut, sau chiar după debutul anginei pectorale, pacienţii trebuie să facă
    controale cardiologice periodice.
    Acestea sunt esenţiale pentru:
  • supravegherea evoluţiei bolii coronariene (dureri toracice, oboseală, sufocare etc.);
  •  supravegherea controlului factorilor de risc discutaţi (greutate, tensiune arterială, diabet, colesterol, activitate fizică);
  •  eventuala efectuare de teste de efort pentru evaluarea răspunsului miocardului la exerciţiu fizic.
    Discutaţi cu medicul dumneavoastră cardiolog programul de controale medicale pe care le veţi efectua.

Viitorul

Viitorul depinde de riscul noilor leziuni coronariene şi miocardice şi de sechelele celor care s-au produs.
Boala cardiacă are o imagine particulară în populaţie. Ea este deseori considerată o boală a oamenilor activi, cu o viaţă stresantă şi încărcată de responsabilităţi, sau o boală a persoanelor care au făcut excese de-a lungul vieţii.
Nu, boala cardiacă nu este apanajul persoanelor stresate şi încărcate de responsabilităţi. Nu, boala coronariană nu este neaparat o boală dramatică şi invalidantă.
Este mai degrabă o boală asupra căreia puteţi acţiona, dar numai prin adoptarea unui mod de viaţă sănătos şi prin urmarea recomandă rilor medicale primite. Scopul principal pe care vi-l puteţi stabili poate fi să aveţi o viaţă mai armonioasă şi mai sănătoasă decât înainte de infarctul miocardic acut, şi acest scop poate fi atins!

Contactati-ne        0332 104 350